Comision de Analiză

Comisionul de analiză (comision de analiză dosar) este taxa pe care un IFN sau o bancă o percepe pentru evaluarea cererii de credit: verificarea documentelor, interogarea Biroului de Credit, analiza capacității de rambursare și luarea deciziei de aprobare. Se percepe o singură dată, la acordarea creditului, și de regulă se reține din suma împrumutată sau se adaugă la prima rată.

Cadrul legal este stabilit de OUG 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, care impune transparența asupra tuturor costurilor. Comisionul de analiză trebuie inclus obligatoriu în calculul DAE (Dobânda Anuală Efectivă), indicatorul standard care reflectă costul total al creditului exprimat procentual anual. Tocmai de aceea DAE este întotdeauna mai mare decât dobânda nominală.

OUG 50/2010 limitează tipurile de comisioane pe care un creditor le poate percepe la un credit de consum. Sunt permise, în principal, comisionul de analiză și comisionul de administrare; comisioanele de retragere a creditului, de rambursare în numerar sau alte taxe ascunse au fost interzise sau limitate prin lege. Un creditor nu poate introduce comisioane neprevăzute în contractul inițial pe parcursul derulării creditului.

Exemplu orientativ: la un credit de RON 5 000, un comision de analiză de 2% înseamnă RON 100 reținuți la acordare — debitorul primește efectiv RON 4 900, dar rambursează ratele calculate la RON 5 000. Acest cost ridică DAE peste nivelul dobânzii nominale, motiv pentru care compararea ofertelor exclusiv după dobândă este înșelătoare; DAE este indicatorul corect de comparație.

Înainte de semnare, creditorul are obligația, conform OUG 50/2010, să furnizeze Formularul European de Informații Standard (FEIS), în care comisionul de analiză și toate celelalte costuri trebuie detaliate. Dacă un creditor percepe un comision neinclus în FEIS sau în contract, consumatorul poate sesiza ANPC. Verificați dacă IFN-ul este autorizat în Registrul BNR pe bnr.ro și comparați ofertele pe secțiunea de credite din România.