Garanție personală — fidejusiunea (România)

Garanția personală (sau fidejusiunea) este mecanismul prin care o persoană terță — fidejusorul — garantează personal față de creditor executarea obligației debitorului principal. Dacă debitorul nu plătește, creditorul poate urmări direct garantul, în condițiile stabilite de contract și de Codul civil. Este una dintre cele mai utilizate forme de garantare a creditelor în România, mai ales pentru persoanele fără bunuri imobile sau cu venituri insuficiente.

Reglementarea fidejusiunii în Codul civil

Fidejusiunea este reglementată în Codul civil român (Legea 287/2009) la art. 2.280–2.320. Contractul de fidejusiune trebuie să fie expres și scris; nu se prezumă și nu poate fi extins prin analogie. Garantul care plătește în locul debitorului principal se subrogă de drept în drepturile creditorului față de debitor (drept de regres), putând recupera de la acesta suma plătită.

Tipuri de fidejusiune

• Fidejusiune simplă: garantul beneficiază de beneficiul de discuțiune — creditorul trebuie să urmărească mai întâi debitorul principal și abia dacă nu recuperează se poate îndrepta împotriva garantului.
• Fidejusiune solidară: garantul renunță la beneficiul de discuțiune și poate fi urmărit concomitent sau chiar prioritar față de debitor. Este forma preferată de bănci și IFN-uri în România, deoarece facilitează recuperarea rapidă.

Ce riscuri implică pentru garant?

Garantul își expune patrimoniul personal — conturi bancare, bunuri mobile și imobile — la executare silită dacă debitorul principal nu plătește. Angajamentul de garanție apare și în raportul de la Biroul de Credit al garantului, putând afecta capacitatea acestuia de a contracta credite proprii. Înainte de a semna ca fidejusor, verifică cu atenție situația financiară a debitorului și consultă condițiile contractuale complete. Compară ofertele de credit disponibile în portalul nostru de credite România.