Poprirea contului bancar

Poprirea contului bancar este o formă de executare silită prin care, în baza unui titlu executoriu (hotărâre judecătorească sau alt document cu forță executorie) și prin intermediul unui executor judecătoresc, banca la care debitorul are deschis un cont este obligată să indisponibilizeze sumele existente în acel cont și să le vireze creditorului, în limita sumei datorate, inclusiv sumele care intră ulterior în cont pe durata popririi, până la stingerea integrală a datoriei.

Spre deosebire de poprirea aplicată direct pe salariu la locul de muncă, poprirea contului bancar afectează toate sumele existente în cont la momentul comunicării popririi către bancă, indiferent de sursa lor (salariu, alte venituri, economii), motiv pentru care legislația prevede anumite categorii de sume care rămân neurmăribile, precum o parte din veniturile cu destinație specială (de exemplu alocații pentru copii sau anumite prestații sociale), care nu pot fi reținute prin poprire chiar dacă tranzitează contul poprit.

Pentru un debitor cu un credit rapid sau un microcredit neplătit, poprirea contului bancar reprezintă de regulă etapa finală a unui proces care a inclus în prealabil notificări de restanță din partea creditorului, eventual declararea scadenței anticipate a creditului și obținerea unui titlu executoriu, nefiind o măsură pe care creditorul o poate aplica direct fără parcurgerea acestor pași procedurali.

O persoană care constată poprirea propriului cont bancar ar trebui să verifice, prin executorul judecătoresc menționat în adresa de poprire, temeiul legal exact al datoriei și suma pretinsă, putând contesta poprirea pe cale judiciară dacă consideră că aceasta a fost aplicată incorect sau că afectează sume care ar trebui să rămână neurmăribile conform legii.