Restanță la Credit

Restanța la credit apare în momentul în care o rată sau un alt angajament de plată prevăzut în contractul de credit nu este achitat la data scadenței. Din ziua imediat următoare scadenței, suma neachitată generează dobânzi penalizatoare calculate suplimentar față de dobânda contractuală normală.

BNR clasifică creditele în funcție de numărul de zile de restanță: 0-30 de zile — categoria «atenție» (performanță în deteriorare), 31-60 de zile — «substandard», 61-90 de zile — «îndoielnic», peste 90 de zile — «pierdere». Această clasificare este utilizată de IFN-uri și bănci pentru constituirea provizioanelor și are impact direct asupra constrângerilor de capital ale instituției creditoare.

Pentru consumator, restanța se înregistrează la Biroul de Credit conform reglementărilor BNR. Datele negative (restanțe, credite în contencios) rămân în baza de date a Biroului de Credit timp de 4 ani de la data regularizării. Această înregistrare reduce semnificativ accesul la credite noi, deoarece orice IFN sau bancă verifică Biroul de Credit înainte de aprobare.

Dobânzile penalizatoare sunt reglementate prin OUG 50/2010: penalitățile de întârziere nu pot depăși dublul DAE stipulate în contractul inițial. Dacă IFN-ul aplică penalități mai mari, consumatorul poate contesta clauzele respective prin sesizare la ANPC (Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor).

Consecințele juridice ale restanței progresează în etape: IFN-ul transmite o somație de plată, urmată de sesizarea unui executor judecătoresc. Executorul poate aplica poprire pe venituri (maximum 1/3 din salariu, conform Codului de Procedură Civilă) sau poate porni urmărire silită imobiliară dacă există garanție. Negocierea cu IFN-ul înainte de declanșarea executării este întotdeauna mai avantajoasă: multe IFN-uri acceptă un plan de rate sau un discount de 30-50% pentru regularizare amiabilă. Consultați drepturile dvs. pe secțiunea de credite din România.