Ce se Întâmplă cu un Credit dacă Titularul Decedează în România

Potrivit Codului Civil român, la decesul unei persoane, toate bunurile, drepturile și obligațiile acesteia formează masa succesorală, care se transmite moștenitorilor. Un credit personal sau un împrumut rapid contractat de defunct nu se anulează automat la deces — creditorul (banca sau IFN-ul) păstrează dreptul de a recupera suma datorată din patrimoniul succesoral.

Acest lucru nu înseamnă însă că moștenitorii trebuie automat să plătească din propriul buzunar. Răspunderea lor depinde de modul în care aleg să accepte moștenirea.

Codul Civil oferă moștenitorilor mai multe opțiuni, iar alegerea corectă poate face diferența financiară esențială:

• Acceptarea pură și simplă: moștenitorul răspunde pentru datoriile defunctului chiar și peste valoarea bunurilor moștenite, dacă acestea nu acoperă integral pasivul.
• Acceptarea sub beneficiu de inventar: moștenitorul răspunde pentru datorii doar în limita valorii bunurilor primite prin moștenire, fără a-și pune în pericol patrimoniul personal. Se face printr-o declarație la notarul care instrumentează succesiunea, însoțită de un inventar al bunurilor.
• Renunțarea la moștenire: moștenitorul nu primește niciun bun, dar nici nu preia vreo datorie. Termenul legal pentru a renunța este, de regulă, un an de la data deschiderii succesiunii.

Dacă există suspiciunea că defunctul avea mai multe datorii decât bunuri, acceptarea sub beneficiu de inventar este soluția cea mai prudentă înainte de a asuma orice obligație de plată față de IFN sau bancă.

Până la dezbaterea succesiunii la notar (sau, în caz de litigiu, până la finalizarea procesului în instanță), creditul rămâne într-o zonă tranzitorie. Creditorul poate:

• Contacta familia pentru a informa despre situația datoriei, dar nu poate cere plata imediată de la persoane care nu au acceptat încă moștenirea.
• Include datoria în pasivul succesoral, dacă moștenirea este acceptată.
• Dacă împrumutul avea un co-debitor sau girant, se poate îndrepta direct către acea persoană, care rămâne obligată la plată independent de decizia moștenitorilor, întrucât angajamentul său este un contract separat față de creditor.

Este recomandat ca familia să notifice decesul creditorului cât mai curând, prezentând certificatul de deces, pentru a evita acumularea de penalități de întârziere în perioada de incertitudine.

Multe credite personale de valoare mai mare, precum și cele ipotecare, includ o asigurare de viață vinculată, al cărei cost este inclus în DAE-ul creditului și care acoperă total sau parțial soldul rămas în caz de deces al titularului. Înainte de a presupune că datoria revine integral moștenirii, contactează creditorul pentru a verifica dacă exista o astfel de poliță — activarea ei se face de regulă prin depunerea certificatului de deces.

Dacă moștenirea este acceptată pur și simplu, iar datoria rămâne neachitată, creditorul poate iniția procedurile obișnuite de recuperare, iar întârzierea poate fi raportată la Biroul de Credit. Din acest motiv, dacă situația financiară a defunctului era una complicată, evaluarea variantei de acceptare sub beneficiu de inventar sau chiar renunțarea la moștenire, cu sprijinul unui notar, este calea recomandată înainte de a asuma orice angajament de plată. Dacă te confrunți cu datorii proprii pe lângă gestionarea unei succesiuni complicate, consultă ghidul nostru cum ieși din supraîndatorare în România.

Să presupunem că un părinte decedează cu un credit personal nerambursat de 15.000 lei și lasă în urmă doi copii ca moștenitori, plus un apartament evaluat la 200.000 lei și alte datorii curente (facturi, un card de credit) în valoare de 5.000 lei. Dacă ambii copii acceptă moștenirea pur și simplu, fiecare răspunde solidar pentru cota sa din pasivul succesoral (în acest caz, aproximativ 10.000 lei fiecare din totalul de 20.000 lei datorii), indiferent de faptul că valoarea apartamentului depășește cu mult datoriile — nu există niciun risc practic în acest caz de a plăti mai mult decât se moștenește.

Situația se schimbă radical dacă defunctul avea, de exemplu, garanții personale pentru împrumuturile altor persoane sau datorii comerciale necunoscute la data decesului, care ar putea depăși valoarea bunurilor. În astfel de cazuri, acceptarea sub beneficiu de inventar este singura variantă care protejează moștenitorii de o eventuală datorie ascunsă, apărută după finalizarea succesiunii. Notarul care instrumentează dosarul poate oferi o estimare realistă a raportului activ-pasiv înainte ca moștenitorii să aleagă forma de acceptare.