Centrala Riscului de Credit (CRC) a BNR

Centrala Riscului de Credit (CRC) este sistemul informațional gestionat de Banca Națională a României care colectează, stochează și centralizează informații despre expunerea la risc a persoanelor fizice și juridice care au contractat credite de la instituțiile de credit și de la instituțiile financiare nebancare (IFN) înscrise în Registrul special al BNR, oferind astfel o imagine consolidată a gradului de îndatorare al fiecărui debitor la nivelul întregului sistem raportor.

Spre deosebire de Biroul de Credit, care este o entitate de drept privat administrată de instituțiile financiare participante, CRC este un sistem administrat direct de banca centrală, iar raportarea către acest sistem este obligatorie pentru instituțiile de credit și pentru IFN-urile eligibile conform criteriilor stabilite de reglementările BNR, existând praguri valorice minime sub care anumite expuneri nu sunt raportate individual.

Informațiile din CRC sunt utilizate în principal de instituțiile financiare pentru evaluarea riscului de credit al unui nou solicitant, permițându-le să vadă expunerea totală a acestuia față de alți creditori raportori, dincolo de istoricul de plată reflectat de Biroul de Credit, ceea ce oferă o perspectivă complementară asupra gradului real de îndatorare al persoanei respective.

O persoană care dorește să afle ce date sunt înregistrate pe numele său în CRC poate solicita acest lucru direct de la BNR, prin canalele puse la dispoziție de banca centrală, drept util în special atunci când un solicitant de credit consideră că gradul său de îndatorare raportat nu reflectă corect situația sa financiară reală.

Datele raportate în CRC includ, printre altele, tipul și suma creditului acordat, valuta în care a fost contractat, garanțiile asociate și eventualele restanțe la plată, informații care rămân înregistrate în sistem pentru o perioadă determinată chiar și după stingerea integrală a datoriei, tocmai pentru a permite o evaluare istorică a comportamentului de plată al debitorului pe termen mediu. Această perioadă de păstrare a istoricului este relevantă pentru un solicitant de credite rapide sau microcredite, deoarece un istoric recent fără restanțe crește șansele de aprobare rapidă, în timp ce restanțele înregistrate, chiar de valoare mică, pot determina instituțiile financiare să solicite garanții suplimentare sau să respingă cererea.

Este important de menționat că raportarea către CRC nu depinde de acordul debitorului -instituțiile de credit și IFN-urile eligibile au obligație legală de raportare periodică-, astfel încât orice persoană care contractează un credit trebuie să presupună că informația despre expunerea sa va fi vizibilă altor instituții financiare raportoare în momentul unei viitoare solicitări de credit.