Este „Cesiunea de Creanță" reglementat de BNR?

Da, BNR reglementează condițiile în care termenii financiari ca „Cesiunea de Creanță" se aplică în România. Poți consulta reglementările pe site-ul oficial al BNR.

Cum pot evita probleme legate de „Cesiunea de Creanță"?

Cel mai important este să citești integral contractul înainte de semnare și să ceri lămuriricreditorului. Ai și dreptul de retragere de 14 zile după semnare.

Există diferențe între „Cesiunea de Creanță" la IFN-uri și la bănci?

Da, condițiile pot diferi semnificativ. IFN-urile și băncile aplică „Cesiunea de Creanță" în moduri diferite, conform propriilor politici interne, în limita reglementărilor BNR.

Pot verifica „Cesiunea de Creanță" în ofertele comparate pe acest site?

Da, în comparatorul nostru afișăm condiții cheie pentru fiecare ofertă din România, inclusiv informații relevante legate de „Cesiunea de Creanță".

„Cesiunea de Creanță" este același lucru în toate țările UE?

Nu neapărat. Deși UE a armonizat parțial terminologia financiară, „Cesiunea de Creanță" poate avea nuanțe diferite în legislațiile naționale.

Unde pot găsi mai mulți termeni financiari explicați?

Glosarul nostru complet se găsește la /ro/glosario — conține zeci de termeni esențiali pentru împrumutații din România.

Există resurse oficiale despre „Cesiunea de Creanță" în România?

Poți consulta site-ul BNR, al ANPC sau publicațiile Autorității de Supraveghere Financiară pentru definiții oficiale ale termenilor financiari din România.

Cesiunea de Creanță

Definiție

Cesiunea de Creanță: Transferul dreptului de creanță de la creditor la un terț fără consimțământul debitorului — cadrul legal din Codul Civil român, drepturile noului creditor și notificarea obligatorie.

Ce este cesiunea de creanță

Cesiunea de creanță (în latină: cessio crediti) este operațiunea juridică prin care creditorul inițial (cedentul) transferă dreptul său de creanță față de debitor unui terț (cesionarul), care devine noul creditor. Temeiul legal este art. 1566–1584 din Codul Civil român. Cesiunea poate privi orice tip de creanță: suma unui credit bancar, prețul unui contract comercial, despăgubiri contractuale sau extracontractuale. Principala caracteristică este că nu necesită consimțământul debitorului — creditorul poate ceda creanța fără acordul celui care datorează banii, cu excepția cazurilor în care contractul conține o clauză expresă de interzicere a cesiunii sau creanța este strict personală.

Drepturile noului creditor (cesionarul)

Prin cesiune, cesionarul dobândește creanța în aceleași condiții în care o deținea cedentul, inclusiv garanțiile accesorii (ipotecă, fidejusiune, gaj), privilegiile și excepțiile opozabile. Cesionarul poate executa silit debitorii, poate renegocia condițiile de plată sau poate ceda la rândul său creanța. Important: debitorul îi poate opune cesionarului toate excepțiile pe care le-ar fi putut ridica față de cedent — de exemplu, compensarea cu o creanță proprie față de cedent dacă aceasta era certă, lichidă și exigibilă înainte de notificarea cesiunii. Prețul la care cedentul vinde creanța (de regulă, sub valoarea nominală, mai ales pentru creanțele neperformante) nu îl privește pe debitor: debitorul rămâne obligat să plătească valoarea nominală integrală cesionarului, nu prețul de cesiune.

Notificarea debitorului — obligație și efecte

Deși cesiunea este valabilă față de terți prin simpla încheiere a contractului de cesiune, ea devine opozabilă debitorului numai după ce acesta este notificat de cedent sau de cesionar, ori după ce debitorul acceptă cesiunea în scris (art. 1578 Cod Civil). Înainte de notificare, debitorul se poate libera valid plătind cedentului. După notificare, debitorul este obligat să plătească exclusiv cesionarului; orice plată efectuată cedentului după notificare nu îl liberează față de cesionar. Notificarea se face de regulă prin executor judecătoresc sau scrisoare recomandată cu confirmare de primire. În practică, băncile care vând portofolii de credite neperformante către fonduri de recuperare (ARC, Kruk, Intrum) sunt obligate să notifice debitorii cesiunii, conform Legii nr. 93/2009 privind IFN și normelor BNR.

Cesiunea în contextul creditelor bancare

Cesiunea de creanță este frecvent utilizată în sectorul bancar pentru vânzarea portofoliilor de credite neperformante (NPL) către societăți specializate de recuperare a creanțelor. Dacă ești debitor și primești o notificare de cesiune, verifică: identitatea noului creditor (trebuie să fie autorizat de BNR sau ANPC dacă desfășoară activitate de recuperare), valoarea exactă a creanței cedate și dacă există posibilitatea de renegociere. Poți solicita cesionarului un calcul detaliat al debitului și, dacă identifici erori sau clauze abuzive în contractul original, poți sesiza ANPC sau SAL-FIN. Consultă comparatorul CreditoLab pentru creditori transparenți și cu politici clare de gestionare a creanțelor.

Sfat practic

Acum că înțelegi Cesiunea de Creanță, compară ofertele reale de credite din România pentru a vedea cum se aplică în practică. Utilizați calculatorul nostru pentru a estima costul real. Calculatorul nostru →

Termeni corelați

Resurse utile

Compară credite în România →Calculator credite Glosar financiar Întrebări frecvente

Întrebări frecvente despre Cesiunea de Creanță

Ce înseamnă „Cesiunea de Creanță" în contextul creditelor din România?

Termenul „Cesiunea de Creanță" este utilizat în sectorul financiar din România cu semnificația explicată mai sus. Legislația BNR îl reglementează specific pentru piața românească.

„Cesiunea de Creanță" apare în contractul meu de credit. Ce trebuie să știu?

Dacă întâlnești termenul „Cesiunea de Creanță" în contractul tău, citește cu atenție clauzele asociate. Ai dreptul să ceri creditorului o explicație clară înainte de a semna.

Cum afectează „Cesiunea de Creanță" costul total al creditului?

Termenii financiari ca „Cesiunea de Creanță" influențează direct DAE și, implicit, suma totală pe care o vei plăti. Calculatorul nostru te poate ajuta să estimezi costul real.