Clauză abuzivă

O clauză abuzivă este o prevedere inclusă într-un contract de credit (sau în orice alt contract standard) care nu a fost negociată individual cu consumatorul și care creează, în contra cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, în detrimentul consumatorului.

În contractele de credit din România, exemple frecvent invocate în litigii au inclus comisioane de risc sau de administrare percepute fără o justificare clară a serviciului prestat, clauze care permiteau instituției să modifice unilateral dobânda fără criterii obiective și transparente, sau prevederi care transferau riscul valutar integral asupra consumatorului în cazul creditelor în valută, fără informare adecvată despre acest risc la momentul semnării.

Consumatorul care consideră că o clauză din contractul său de credit este abuzivă poate solicita constatarea nulității acesteia pe cale amiabilă, prin sesizarea Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor (ANPC), sau pe cale judecătorească, prin acțiune în instanță. Dacă instanța constată caracterul abuziv al unei clauze, aceasta este eliminată din contract, iar sumele încasate în baza ei pot fi restituite consumatorului, în timp ce restul contractului rămâne valabil dacă poate continua să existe fără clauza respectivă.

Legislația română privind clauzele abuzive transpune normele europene în materie de protecție a consumatorilor și se aplică tuturor contractelor de adeziune, inclusiv celor de credit de consum și creditelor ipotecare.