Cum Se Eliberează Garantul de un Credit în România

Înainte de a căuta cum poate fi eliberat garantul, este important să înțelegi întinderea reală a angajamentului său. Garantul care semnează ca girant sau fideiusor răspunde solidar pentru întreaga datorie, nu doar pentru o parte proporțională, dacă titularul nu plătește, iar creditorul se poate îndrepta direct împotriva lui fără să fie obligat să epuizeze mai întâi procedurile de recuperare împotriva titularului. Mai mult, cât timp creditul este activ, expunerea asociată acestei garanții poate influența propria capacitate de îndatorare a garantului atunci când solicită el însuși un credit, deoarece este luată în calcul la evaluarea gradului total de îndatorare (DTI) de către orice altă bancă.

Aceasta explică de ce mulți garanți caută activ modalități de a ieși din această obligație odată ce relația cu titularul se schimbă (de exemplu, după un divorț, încheierea unui parteneriat de afaceri sau vânzarea unui bun comun) sau pur și simplu au nevoie să își elibereze propriul grad de îndatorare pentru a accesa un credit propriu, cum ar fi unul ipotecar.

Este util de reținut și că obligația garantului nu se stinge automat prin decesul titularului sau printr-o eventuală insolvență a acestuia: în majoritatea contractelor, garanția rămâne activă și poate fi executată direct asupra garantului sau a moștenitorilor săi, motiv suplimentar pentru a clarifica din timp condițiile exacte în care poate fi obținută eliberarea.

Cea mai directă modalitate de eliberare este înlocuirea garantului cu o altă persoană care îndeplinește condițiile creditorului. Pentru a explora această opțiune:

• Întreabă direct creditorul dacă contractul permite înlocuirea garantului fără a restructura întregul credit de la zero, și dacă acest demers necesită un act adițional semnat de toate părțile.
• Identifică persoana care va prelua rolul de nou garant și confirmă că îndeplinește condițiile de venit, vechime în muncă și evaluare a bonității cerute de creditor, deoarece banca va face o nouă analiză completă a capacității sale de plată.
• Cere în scris procedura exactă și documentele necesare (carte de identitate, adeverință de venit, extras de cont), deoarece fiecare creditor tratează diferit acest demers, iar unele instituții percep un comision administrativ pentru înlocuire.
• Ține cont și de faptul că noul garant va trebui să semneze un contract de garanție separat, iar unele bănci solicită și o evaluare notarială suplimentară atunci când garanția este însoțită de o ipotecă asupra unui imobil.

O altă cale frecventă este ca titularul să demonstreze, printr-o nouă evaluare, capacitate suficientă pentru a continua creditul fără garant. Acest proces implică de obicei:

1. Solicitarea unei reevaluări a bonității titularului, cu documente actualizate privind venitul, precum adeverință de salariu recentă, extrase de cont sau declarații fiscale pentru persoanele care desfășoară activități independente.
2. Verificarea faptului că istoricul de plăți al creditului a fost punctual pe o perioadă minimă (multe instituții cer între șase și douăsprezece rate plătite la timp), condiție frecventă pentru ca banca sau IFN-ul să accepte eliberarea garantului.
3. Cererea confirmării în scris că, în urma reevaluării, garantul rămâne formal dezlegat de contract, cu dată efectivă și, dacă este cazul, semnătura ambelor părți pe actul adițional.

Nu presupune că eliberarea este automată doar pentru că titularul „poate acum să plătească singur": întotdeauna este necesar un demers formal la creditor, care poate dura de la câteva zile până la câteva săptămâni, în funcție de volumul de cereri al băncii.

Dacă creditorul nu acceptă înlocuirea sau reevaluarea, opțiunea care garantează eliberarea imediată a garantului este plata integrală a soldului rămas. Înainte de a alege această variantă:

• Cere creditorului valoarea exactă a soldului la zi, inclusiv dobânzile, comisioanele și eventualele taxe restante, cu o dată de valabilitate clară a sumei comunicate.
• Întreabă dacă se aplică vreun comision de rambursare anticipată, conform contractului inițial și legislației în vigoare privind creditul de consum, care limitează acest tip de comision.
• Cere adeverința de finalizare a creditului odată efectuată plata, document care confirmă că datoria a fost stinsă și că garantul este eliberat de responsabilitate; păstrează-l pe termen nelimitat, deoarece poate fi singura ta dovadă în cazul unei contestații ulterioare.

Eliberarea garantului nu se încheie cu demersul la creditor: trebuie verificat și că informația se actualizează corect în sistemul de raportare a bonității. După finalizarea oricăreia dintre opțiunile de mai sus:

• Cere creditorului o scrisoare formală de dezlegare a garantului, cu data efectivă a schimbării și numărul contractului la care se referă.
• Consultă raportul de la Biroul de Credit la trei sau patru săptămâni după demers, pentru a verifica că expunerea asociată acelui credit nu mai apare pe numele garantului.
• Dacă informația nu se actualizează într-un termen rezonabil, depune o reclamație formală la creditor, atașând scrisoarea de dezlegare ca dovadă.

Dacă analizezi solicitarea unui credit nou fără garant, poți compara opțiuni în comparativul CréditoLab de credite din România pentru a vedea cerințele diferitelor instituții.

Dacă instituția întârzie mai mult decât ar fi rezonabil să elibereze scrisoarea de dezlegare, insistă în scris menționând numărul cererii inițiale, deoarece acest document este adesea indispensabil dacă în viitor va trebui să dovedești unei alte bănci că nu mai ai nicio obligație activă ca girant.

Dacă instituția de credit refuză nejustificat să elibereze garantul sau întârzie nepermis de mult răspunsul la o cerere de eliberare, garantul sau titularul pot adresa o sesizare Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor (ANPC), instituția care supraveghează respectarea drepturilor consumatorilor în relația cu băncile și instituțiile financiare nebancare (IFN) din România. ANPC poate interveni în cazurile în care creditorul nu oferă un răspuns clar sau nu respectă procedurile interne pe care le-a comunicat inițial clientului.

Pentru instituțiile de credit propriu-zise (bănci), supravegherea prudențială revine Băncii Naționale a României (BNR), deși BNR nu intervine de regulă direct în litigii individuale dintre client și bancă, ci în funcționarea generală a sistemului bancar. Pentru situații punctuale legate de un contract specific, canalul practic rămâne, în ordine, reclamația directă la creditor, urmată de sesizarea către ANPC dacă răspunsul nu este satisfăcător.

Păstrează întotdeauna o copie a cererii inițiale de eliberare a garantului și a răspunsului primit din partea creditorului, deoarece aceste documente sunt necesare dacă decizi să escaladezi cazul către ANPC sau către orice altă instituție competentă.

• A presupune că o înțelegere verbală între titular și garant are efect legal în fața creditorului, când doar acesta poate formaliza eliberarea printr-un demers documentat.
• A nu cere adeverința de finalizare după plată sau înlocuire, lăsând eliberarea fără suport documentar care să poată fi folosit ca dovadă ulterior.
• A nu verifica situația la Biroul de Credit după demers, presupunând că actualizarea este automată și imediată.
• A amâna căutarea unei soluții luni de zile în cazul restanțelor, când acționarea din timp oferă de obicei mai multe opțiuni de negociere cu creditorul și evită trecerea creditului în executare silită.
• A nu citi clauza de solidaritate din contractul original înainte de a accepta să fii garant pentru un credit nou, ceea ce poate duce la surprize legate de întinderea reală a angajamentului.

Eliberarea unui garant nu înseamnă anularea creditului titularului: dacă acesta rămâne activ și doar se schimbă cine răspunde pentru el, este esențial ca întregul proces să fie documentat, deoarece o neglijență la oricare dintre acești pași poate lăsa garantul expus luni de zile fără ca acesta să știe.