Ce se întâmplă cu creditele comune atunci când divorțați în România

Un principiu esențial, adesea neînțeles, este că hotărârea de divorț reglementează relația dintre soți, nu relația cu banca sau IFN-ul. Dacă un credit a fost contractat de ambii soți ca co-debitori solidari, creditorul poate solicita recuperarea integrală a datoriei de la oricare dintre cei doi, indiferent de ce se stabilește prin sentința de divorț sau prin convenția matrimonială privind partajul bunurilor.

• Partajul bunurilor comune (stabilit prin acordul soților sau prin instanță) poate atribui, de exemplu, apartamentul ipotecat unui singur soț, dar acest lucru nu îl scoate automat pe celălalt din contractul de credit cu banca, dacă acesta nu semnează un act adițional de preluare individuală a creditului.
• Creditorul nu este parte în procesul de divorț și nu este obligat să respecte automat înțelegerea dintre foștii soți — contractul de credit rămâne valabil în forma inițială până la o renegociere explicită cu instituția financiară.
• Dacă unul dintre soți nu mai plătește rata după divorț, considerând că „nu mai este problema lui", celălalt soț rămâne expus riscului de executare silită și de raportare negativă la Biroul de Credit, chiar dacă bunul finanțat a rămas în folosința exclusivă a fostului partener.

Această realitate juridică face esențială clarificarea situației creditelor comune înainte de finalizarea divorțului, nu după.

Foștii soți cu un credit comun au, în practică, câteva căi de urmat:

1. Preluarea integrală a creditului de către un singur soț, printr-un act adițional aprobat de creditor, care evaluează dacă soțul care preia creditul are venituri suficiente pentru a susține singur rata, conform analizei de bonitate standard.
2. Refinanțarea creditului pe numele unui singur fost soț la aceeași bancă sau la alta, care implică un cost total nou de evaluat, dar oferă avantajul de a elimina complet numele celuilalt din contract.
3. Vânzarea bunului finanțat (de exemplu, locuința ipotecată) și stingerea integrală a creditului din prețul obținut, urmată de împărțirea eventualului surplus conform acordului de partaj.
4. Menținerea creditului pe numele ambilor, cu un acord intern (ideal notarial) privind cine plătește efectiv rata — variantă riscantă, deoarece răspunderea față de bancă rămâne solidară indiferent de acordul intern.

Fiecare opțiune are implicații diferite asupra scorului de credit al ambilor foști soți și trebuie discutată explicit cu banca sau IFN-ul, nu presupusă automat.

Pe lângă creditele ipotecare, mulți soți au și datorii mai mici — carduri de credit, împrumuturi rapide de la IFN sau linii de credit revolving — care ridică probleme similare la divorț:

• Cardurile de credit emise pe numele unui singur soț, chiar dacă au fost folosite de amândoi în timpul căsătoriei, rămân datoria titularului cardului față de bancă — partajul intern al acestei cheltuieli se rezolvă doar între foștii soți, nu cu banca.
• Împrumuturile rapide de la IFN-uri contractate de un singur soț pentru cheltuieli comune (de exemplu, renovarea locuinței comune) rămân, similar, responsabilitatea legală exclusivă a semnatarului, indiferent de destinația reală a banilor.
• Dacă ambii soți au semnat ca co-debitori pe un împrumut de nevoi personale, aceleași reguli de răspundere solidară de mai sus se aplică și aici.

Recomandarea practică este să faceți un inventar complet al tuturor datoriilor active — nu doar al creditului ipotecar — înainte de a semna actele finale de divorț, pentru a evita surprize financiare ulterioare.

Câteva măsuri concrete reduc riscul ca datoriile fostului partener să vă afecteze istoricul financiar propriu:

• Solicitați propriul raport de la Biroul de Credit imediat după divorț și periodic ulterior, pentru a verifica dacă apar întârzieri legate de credite comune pe care nu le mai controlați direct.
• Notificați în scris creditorul despre schimbarea situației familiale și solicitați clarificarea explicită a responsabilității contractuale, chiar dacă nu inițiați imediat o preluare sau refinanțare.
• Evitați să deschideți un cont comun nou sau să rămâneți co-titular pe orice produs financiar cu fostul partener, dacă relația s-a deteriorat și nu mai există încredere în disciplina de plată a celuilalt.
• Dacă aveți nevoie de finanțare separată pentru a vă stabili independent după divorț, comparați ofertele folosind calculatorul DAE înainte de a semna orice contract nou pe numele dvs. individual.

Documentarea fiecărui pas — notificări scrise, acorduri semnate, extrase de cont — vă oferă protecție suplimentară în cazul unui eventual litigiu ulterior privind datoriile comune.

Deși multe situații se pot rezolva printr-un acord amiabil cu fostul partener și o discuție directă cu banca, anumite cazuri justifică asistență juridică specializată:

• Dezacorduri privind cine ar trebui să preia efectiv un credit ipotecar de valoare mare, mai ales dacă bunul finanțat rămâne obiect de dispută în partaj.
• Suspiciunea că fostul partener a contractat datorii ascunse în timpul căsătoriei, fără știrea celuilalt soț — situație care poate afecta modul în care instanța analizează partajul.
• Refuzul unei bănci de a elibera un soț din calitatea de co-debitor, chiar și după ce celălalt a demonstrat capacitate financiară individuală suficientă.
• Situații de violență domestică sau control financiar abuziv, în care partea vulnerabilă are nevoie de protecție juridică suplimentară pentru a se desprinde de obligațiile financiare comune.

Un avocat specializat în dreptul familiei, cu experiență în partajul bunurilor și datoriilor, poate clarifica rapid opțiunile disponibile în funcție de specificul fiecărui caz.