Executor Judecătoresc

Executorul judecătoresc (EJ) este o persoană fizică investită de stat cu puterea de a îndeplini acte de executare silită, inclusiv asupra bunurilor imobile grevate printr-o ipotecă. Activitatea sa este reglementată de Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești și de Codul de procedură civilă.

Rolul executorului judecătoresc

Creditorul care deține un titlu executoriu (hotărâre judecătorească, contract de împrumut autentificat, bilet la ordin etc.) poate apela la un executor judecătoresc pentru a recupera suma datorată. EJ poate aplica:

• Poprirea – reținerea sumelor din conturile bancare sau salariul debitorului;
• Urmărirea silită imobiliară – scoaterea la licitație a bunurilor imobile;
• Urmărirea silită mobiliară – executarea bunurilor mobile (autoturisme, echipamente).

Procedura de executare silită

Creditorul depune cererea de executare la biroul executorului, însoțită de titlul executoriu și taxa de timbru. Executorul emite o încuviințare și notifică debitorul printr-o somație, acordând un termen de 15 zile pentru plată voluntară. Dacă debitorul nu achită, se trece la măsuri de executare propriu-zisă.

Costuri

Onorariul executorului este stabilit prin Ordinul nr. 2550/C/2006 și se calculează procentual din valoarea creanței. Costurile de executare sunt, de regulă, suportate de debitor.

Este recomandat să consultați un avocat înainte de a contesta o executare silită, deoarece termenele procedurale sunt scurte.

Limitele legale ale popririi asupra veniturilor

Codul de procedură civilă protejează un venit minim al debitorului. Pentru salarii și pensii, poprirea nu poate depăși, de regulă, o treime din venitul net lunar atunci când este vorba despre o singură creanță, procentul putând ajunge până la jumătate din venit dacă sunt urmărite mai multe creanțe concurente sau obligații de întreținere. Executorul este obligat prin lege să lase debitorului un venit minim de subzistență, iar depășirea acestor plafoane poate fi contestată la instanță.

Executorul judecătoresc versus recuperarea amiabilă

Înainte de declanșarea executării silite, majoritatea băncilor și IFN-urilor parcurg o etapă de recuperare amiabilă a creanțelor (notificări, telefoane, propuneri de reeșalonare) sau cesionează datoria unei firme specializate în recuperare. Executarea silită prin executor judecătoresc este, de regulă, ultima etapă a acestui parcurs și presupune costuri suplimentare pentru debitor: onorariul executorului, taxe poștale și taxe de timbru. Din acest motiv, negocierea unui plan de plată înainte de declanșarea procedurii este, în majoritatea cazurilor, în avantajul debitorului aflat în dificultate financiară, care poate lua în calcul și insolvența persoanei fizice dacă datoriile devin insurmontabile.