Garanție Personală (Fidejusiune)

Ce este garanția personală și cum se constituie

Garanția personală (sau fidejusiunea) este contractul prin care o terță persoană — numită fidejusor sau garant — se obligă față de creditor să achite datoria debitorului principal dacă acesta nu o face. Spre deosebire de garanția reală (ipotecă, gaj), care grevează un bun specific, garanția personală angajează întregul patrimoniu al garantului. Fidejusiunea se constituie printr-un contract scris, semnat de garant, și trebuie să menționeze explicit suma maximă garantată și durata angajamentului. Ea este reglementată de art. 2280–2320 din Codul Civil român.

Când este solicitată garanția personală

Creditorii solicită un garant personal în situații de risc crescut: debitori tineri fără istoric de credit, persoane cu scoring de credit scăzut, venituri insuficiente sau instabile, sau credite de valoare mare fără garanție imobiliară disponibilă. La IFN-uri, garanția personală este rar solicitată pentru microcredite online, dar poate apărea la produsele de creditare pe termen mediu. La bănci, garантul este frecvent solicitat la creditele de nevoi personale fără ipotecă acordate persoanelor fără venituri proprii suficiente.

Riscurile pentru garant și drepturile acestuia

Garantul este expus riscului de a achita integral datoria debitorului, inclusiv dobânzile și penalitățile acumulate, dacă debitorul nu plătește. Creditorul poate urmări garantul imediat după intrarea în restanță a debitorului, fără a epuiza mai întâi mijloacele de executare față de debitor (dacă fidejusiunea este solidară — cea mai frecventă formă în practică). Garantul care achită datoria dobândește drept de regres față de debitor, putând recupera suma plătită. Înainte de a semna ca garant, verifică bonitatea debitorului, valoarea exactă garantată și condițiile de executare a garanției. Consultă ofertele noastre pentru credite care nu impun garanți.